CE a clasat procedura de infringement împotriva României privind Legea „Big Brother”

CE a clasat, joi, procedura de infringement deschisă împotriva României în 2011 pentru netranspunerea la timp a prevederilor Directivei 24/2006 privind stocarea datelor confidențiale de către operatorii de comunicații, în urma adoptării de către Parlament în mai anul trecut a Legii „Big Brother”.

România a evitat sesizarea de către Comisia Europeană a Curții de Justiție a UE (CJUE) de la Luxemburg în urma adoptării anul trecut în Parlament a Legii „Big Brother” privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, precizează un comunicat MAE transmis MEDIAFAX.

Prin sesizarea CJUE, România ar fi riscat plata zilnică a unor sancțiuni pecuniare. „Adoptarea de către Parlament a Legii nr. 82/2012 a permis, în ultimul moment, evitarea sesizării CJUE pentru netranspunerea în termen a Directivei 2006/24/CE. De altfel, Germania a fost acționată de către Comisie în fața CJUE pentru neadoptarea măsurilor naționale de transpunere a aceleiași Directive, cu propunerea aplicării unor sancțiuni pecuniare în cuantum de aproximativ 300 000 de euro pe zi de întârziere”, a declarat Răzvan-Horațiu Radu, agentul guvernamentul al României pentru CJUE.

El a arătat că Directiva CE, „deși a generat o serie de dezbateri, are drept scop lupta împotriva infracțiunilor grave”.

Potrivit oficialului român, legea internă de transpunere oferă mai multe garanții decât Directiva. „De exemplu, datele reținute în baza acestei legi pot fi solicitate de organele de cercetare ale poliției judiciare doar cu aprobarea procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ori a procurorului competent potrivit procedurii de dare în urmărire a persoanelor și cu aprobarea judecătorului competent, iar perioada de stocare este de 6 luni, cea mai mică posibil, în contextul în care directiva consacră posibilitatea unei stocări de până la 2 ani”, a explicat Răzvan-Horațiu Radu.

Fostul ministru al Afacerilor Europene Leonard Orban atrăgea atenția, în mai 2012, că România riscă amenzi de peste 30.000 de euro pe zi dacă nu va adopta cât mai repede legea privind retenția datelor, cunoscută și ca legea „Big Brother”, pentru care fusese deschisă procedura de infringement împotriva țării noastre.

Proiectul de lege privind reținerea datelor de trafic de către operatorii de telefonie mobilă a fost depus la Parlament la începutul lunii noiembrie 2011 de către ministrul Comunicațiilor de la acea vreme, Valerian Vreme, și deputatul PDL Adrian Bădulescu, fost ofițer SRI.

Proiectul care obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze pentru o perioadă toate apelurile și mailurile a fost adoptat pentru prima dată de Parlament în 2008, dar a fost declarat neconstituțional de către judecătorii Curții Constituționale în 2009, deoarece „afectează exercițiul drepturilor sau al libertăților fundamentale – drept la viață intimă, privată și de familie, dreptul la secretul corespondenței și libertatea de exprimare”.

Președintele Traian Băsescu a promulgat pe 12 iunie 2012 Legea privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice, aceasta fiind votată pe 22 mai de Camera Deputaților.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă și mobilă și de internet să rețină timp de 6 luni anumite date ale abonaților care să fie trimise, la cerere, autorităților din domeniul siguranței naționale pentru acțiunile de prevenire, cercetare, descoperire și urmărire a infracțiunilor grave.

„Furnizorii de telefonie fixă, mobilă și internet sunt obligați să stocheze timp de șase luni toate datele legate de convorbirile telefonice și schimbul de email-uri, cu excepția conținutului corespondenței electronice sau al convorbirii telefonice. În cazul rețelelor de telefonie fixă și mobilă trebuie să se rețină numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul celui spre care a fost redirecționat apelul, precum și numele acestora. În cazul serviciilor de internet, se vor reține utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului și al destinatarului, numele și adresa abonaților, identitatea echipamentului folosit”, prevede actul.

Furnizorii de telefonie și internet au obligația ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de urmărire să transmită datele solicitate, iar dacă acest lucru nu este posibil în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile.

Proiectul de lege privind stocarea datelor de trafic de telefonie și internet mai prevede că organele de urmărire penală au obligația de a informa persoana ale cărei date sunt reținute în termen de 48 de ore de la momentul transmiterii solicitării, cu excepția cazurilor în care persoana este implicată în acțiuni care periclitează siguranța națională.